Privind inapoi la intreaga-mi viata ma gandesc de ce oare a trebuit sa se ajunga aici ? atat de departe au ajuns ideeile si sentimentele mele , atat de departe incat nici eu nu sunt in stare sa-mi dau seama cand, cum si de ce m-am schimbat, a fost poate prea multa dezamagire?
Spune si tu Blogutule nu e ciudat?Nu este ciudat? sau poate mi-se pare mie? sau poate [...] ?
Incercand sa-mi caut sentimentele m-am blocat printre amintiri, am ramas la trecut si am uitat cu totul de prezent si de viitor , prezentul mi-era prea dureros iar teama pentru ceea ce va urma fara acele persoane atat de importante din viata mea mi-au adus in inima tristetea si teama pentru un nou inceput fara ... " ei " .
Un inceput care parea sa aduca doar mai multa dezamagire si durere pentru sufletu-mi inundat si scladat in lacrimii si in tacerea unor prietenii.
Unele lucruri care par bune defapt sunt rele, si unii prietenii cat par de adevaratii nu-ti sunt, de ce ? probabil este o intrebare la care nu voi gasi raspuns niciodata dar mai sper la un singur lucru , stiu ca acum nu sunt in stare , stiu ca sunt prea lasa si mi-e frik sa traiesc fara amintirea ta, dar odata voi fi eu cea adevarata si ma voi scula la viata, voi da la o parte tot ceea ce ma facut sa sufar si voi scapa de aceste blestemate amintirii, daca n-ar fi ele mi-ar fi bine, uneori le ador dar le urasc pentru ca din cauza lor sunt slaba , pentru ca te-ai cuibarit atat de adanc in inima mea incat acum cand incerc sa te dezlipesc de ea cu greu cu greu mai iesi putin la lumina .
Si faptul care mi-a dat curajul sa spun aceste cuvinte a fost faptul ca am vazut ca pot sa fiu cineva , faptul ca o singura persoana virtuala sa gandit la sufletul meu si nu ma lasat sa cred in continuare ca viata nu e decat o floare, poate un trandafir care trebuie sa`si piarda rand pe rand cate o petala , ci si-a facut timp pentru a-mi explica cu rabdare ca sunt importanta si speciala .
Recunosc ca niciodata nu voi renunta la ideea k sunt un nimeni celebru`... pentru ca mult timp asta am si fost ..un nimeni extrem de celebru , cu multi prieteni , prieteni virtuali , reali sau imaginari , dar cu timpul am descoperit ca niciodata nu exista prieteni in adevaratul sens al cuvantului poate doar amici , exista doar 2 persoane care vor fi mereu langa tine :Dumnezeu si Propria`ti persoana .
Restul sunt povesti , iar restul oamenilor care te ajuta la nevoie , cu un sfat sau poate cu o vorba buna sunt doar persoane speciale in cautare poate lafel ca tine de un suflet nobil care sa`l inteleaga .
Totusi de azi s-a terminat cu depresia mea! Nu vad nici cel mai mic rost pentru care as continua sa ma arunc in noroi , sa-mi fie sufletul inundat in tacere si lacrimii`.De ce as plange eu daca voi nu o faceti?Si de ce sa nu plangeti voi si pentru mine?
Sunt raspunsuri la care poate voi gasi sau nu raspunsul , am intrebari de pus , am foarte multe raspunsuri de dat, am vise care vor deveni realitate, si am multe persoane de uitat .
Va fi greu , dar niciodata nu va fi prea greu, atat de greu incat sa nu fiu in stare sa merg mai departe sau sa trec peste.
Ps:S`a dus cu depresia mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu