Da stiu, te vad , uite esti acolo in departare, ma privesti si nu inteleg, e asa de ciudat si atat de ireal.
Parca visele prin forma si am impresia ca visez , dar oare e chiar atat de frumos ? ce sa fac sa ma trezesc?
Nu stiu..
Uite ca iar incep banal aceasta scrisoare . cu o intepatura atat de adanca in stomac , pe cat d dura incerc sa par pe atat de sensibila reusesc sa fiu .
Au fost zile si nopti in care am zambit fara ca tu sa stii m simteam parca parfum de fericire , alinare pentru sufletul meu , acum parca incetul cu incetul se transforma totul , de ce ai vrut sa fie asa?
sa nu-ti pese deloc de viata mea ?
Oare tie nu ti-a fost niciodata atat de dor de o persoana incat sa`ti vina sa o scoti din vise pentru a o imbratisa ?
Tie nu ti-sa intamplat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu