O lacrima din cerul intunecat a cazut si a ajuns in sufletul meu si in aceea clipa picaturii de amintiri mi-au invadat inima si sufletul ,intreaga mea fiinta .In cateva secunde parca am retrait fiecare moment petrecut cu el si intr`o secunda m`au cuprins mii si mii de fiori care nu`mi dadeau voie sa respir, sa aud ,sa cred , sa sper, sa visez, sa vad ,totul e negru , si`am inceput sa tremur si un ocean de lacrimii am varsat si imi pierd sufletul.In acest moment am realizat cat imi lipsesti dar nu te condamn pentru suferinta provocata , nu te urasc pentru tradarea ta, nu te urasc pentru plecarea ta.
Pana la urma totul trece dar incet incet eu imi pierd sufletul in multitudinea rautatii oamenilor din jur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu